Când o parte din tine își dorește schimbarea, iar alta se teme de ea.
De Frăsineanu-Solomon Silvia
Publicat la 27.10.2026 · 3 min de citit
De ce ne este uneori greu să facem schimbări pe care ni le dorim? Despre conflictele interioare, rolul protector al fricii și felul în care putem construi o relație mai blândă cu noi înșine.
Ți s-a întâmplat vreodată să îți dorești o schimbare și, în același timp, să simți că ceva din tine se împotrivește?
Poate îți dorești să pui limite, dar te surprinzi spunând din nou „da”, deși ai fi vrut cu toată inima să spui „nu”. Poate îți dorești o relație mai apropiată, dar când cineva se apropie prea mult, simți nevoia să te retragi. Sau poate știi că o anumită situație nu îți mai face bine, dar îți este greu să pleci.
De multe ori, interpretăm aceste experiențe ca pe niște dovezi ale lipsei de voință. Ne spunem că suntem indeciși, că ne autosabotăm sau că ar trebui să fim mai curajoși.
Dar dacă lucrurile sunt puțin mai complexe de atât?
Putem avea nevoi diferite în același timp
În psihoterapie întâlnim frecvent această experiență a conflictului interior: o parte din noi își dorește să acționeze, în timp ce alta încearcă din răsputeri să ne țină pe loc.
În abordarea Internal Family Systems (IFS), aceste tendințe pot fi înțelese ca expresii ale unor „părți” interioare, fiecare cu propriile preocupări și intenții.
De exemplu, o parte din tine poate tânji după apropiere și intimitate, în timp ce alta se teme că apropierea ar putea aduce respingere, pierdere sau suferință.
Ambele încearcă, în feluri diferite, să aibă grijă de ceva important pentru tine.
Această perspectivă nu înseamnă că orice reacție este benefică sau că trebuie să rămânem blocați în comportamente care ne fac rău. Înseamnă doar că, înainte să încercăm să schimbăm o reacție, poate fi util să înțelegem ce rol a avut ea în viața noastră.
Uneori, ceea ce numim rezistență a fost cândva protecție
Să ne imaginăm o persoană care a învățat, în relațiile timpurii, că exprimarea nevoilor poate aduce cu sine critică sau respingere.
La maturitate, aceeași persoană poate avea dificultăți în a cere ajutor sau în a spune ce simte.
Din exterior, comportamentul ar putea părea o simplă evitare. Din interior, însă, poate exista o teamă profundă: „Dacă spun ce am nevoie, risc să pierd relația”.
Ceea ce astăzi limitează libertatea de a alege poate să fi fost, într-un alt moment al vieții, o modalitate de adaptare.
A înțelege acest lucru nu înseamnă să justificăm la nesfârșit evitarea, ci să creăm condițiile în care schimbarea devine mai puțin amenințătoare.
Schimbarea nu începe întotdeauna cu acțiunea
Trăim într-o cultură care pune mult accent pe acțiune: să ieșim din zona de confort, să depășim fricile, să ne schimbăm obiceiurile.
Uneori, aceste îndemnuri sunt utile. Alteori, pot accentua presiunea pe care deja o simțim.
Atunci când o parte din noi se teme, încercarea de a o reduce la tăcere poate amplifica tensiunea interioară. Presiunea de a depăși frica cu orice preț poate adăuga și mai multă nesiguranță unei experiențe deja dificile.
Și atunci, primul pas ar fi să ne activăm curiozitatea și să ne întrebăm:
Ce anume mă sperie la această schimbare?
Ce cred că s-ar putea întâmpla dacă aș face lucrurile diferit?
De ce ar avea nevoie partea din mine care se teme pentru a se simți puțin mai în siguranță?
Nu este obligatoriu să găsim imediat răspunsuri. Chiar și disponibilitatea de a asculta ceea ce se întâmplă în interior poate schimba felul în care ne raportăm la propriile dificultăți.
O relație diferită cu noi înșine
În procesul psihoterapeutic, schimbarea nu înseamnă întotdeauna să eliminăm frica, tristețea sau îndoiala.
Uneori, înseamnă să putem rămâne în contact cu aceste experiențe fără să fim conduși în totalitate de ele.
Să observăm că ne este teamă și, în același timp, să putem face un pas care contează pentru noi.
Să recunoaștem nevoia de protecție, dar și dorința de apropiere.
Să descoperim că nu trebuie să alegem între a ne critica și a rămâne pe loc.
Psihoterapia poate oferi un spațiu în care aceste conflicte interioare să fie explorate cu răbdare, curiozitate și respect pentru ritmul fiecărei persoane.
Pe măsură ce înțelegem mai bine ce se află în spatele temerilor și ezitărilor noastre, putem descoperi și alte moduri de a răspunde situațiilor cu care ne confruntăm. Iar schimbarea poate deveni, treptat, o alegere mai conștientă și mai apropiată de ceea ce contează cu adevărat pentru noi.
Articolul are caracter informativ și nu înlocuiește consultul unui specialist.