Povestea unui mac

Fotografie: Coman Florentina De Coman Florentina
Publicat la 27.10.2026 · 3 min de citit

Caută zilnic motive de recunoștință, de mulțumire. Este calea cea mai sigură de a-ți păstra sănătatea, pentru că nemulțumirea și frustrările sunt ca otrava în sufletul nostru.

Am ieșit grăbită din casă și m-am îndreptat spre parcare, prinsă deja de responsabilitățile care mă așteptau în ziua aceea. Senzorii mașinii m-au avertizat sonor că este un obstacol în spate. Am coborât contrariată, știind că nu văzusem nimic atunci când am urcat la volan. M-am uitat cu băgare de seamă încă odată și chiar nu era nimic care să declanșeze avertismentul. M-am întors să urc din nou în mașină și atunci l-am văzut: era un mac! Înfipt bine în asfalt, macul părea că îmi spune: ,,Bună dimineața,,. Am zâmbit și am plecat mai departe, în ziua mea plină și grea. Seara, la întoarcere, am privit macul zâmbind din nou: iată un mac tare curajos, este nefiresc să trăiască aici printre betoane.
A doua zi de dimineață macul meu mai avea un tovarăș. Am zâmbit și am spus: Bună dimineața, Doamne! Și am avut cu adevărat simțământul că Dumnezeu mă salută, că mă cunoaște, că este preocupat de mine în mod special. Seara, la întoarcere, soțul meu a vrut să smulgă din rădăcină macii, pentru a nu mai fi înșelată de avertizarea sonoră. I-am cerut să îi privească: macii mei străluceau sub razele de soare ca niște flăcări de foc. Erau atât de frumoși încât am spus, admirându-i: Doamne, îți mulțumesc că mi-ai dat ochi!
A treia zi de dimineață am zâmbit și am spus: Bună dimineața, Doamne! Îți mulțumesc că ai creat culorile! Și m-am simțit atât de răsfățată! Tata îmi spune în fiecare dimineață: Bună dimineața, Prințesă! Să-ți fie ziua luminoasă întocmai ca macii aceștia! La serviciu mi-am amintit de ei ascultând-o pe Maria, colega mea: își povestea necazurile cu tristețe. I-am zugrăvit în cuvinte diminețile mele cu maci și i-am amintit cât de importantă este pentru sănătatea noastră o atitudine de recunoștință. Seara la întoarcere am avut grijă să nu îl strivesc și am mulțumit lui Dumnezeu pentru acest miracol din parcare: am mulțumit că a creat macii, am mulțumit că i-a așezat acolo, pe locul meu de parcare, doar ca să îmi facă ziua mai bună.
Așa se întâmplă în fiecare dimineață și în fiecare seară: macii mei mă așteaptă cuminți, încurajatori, bogați, din ce în ce mai bogați, pentru că în fiecare zi se adaugă câte o floare. Astăzi sunt în plină glorie: cel puțin zece flori m-au salutat strălucitoare: mă simt atât de iubită! Doamne, atât de mult te preocupă fericirea mea? Ai știut că zilele mele sunt grele, obositoare și cenușii! Mi-ai așezat flori în cale, ca să nu uit de bunătatea Ta!
Este uimitor câtă încurajare am primit de la un mac: dacă el trăiește înconjurat de asfalt, dacă nu ține seama de legea firii și refuză să renunțe la viață, dacă el trăiește doar prin harul lui Dumnezeu, dacă a fost așezat acolo pentru mine personal, mai pot renunța eu? Mai pot să mă plâng eu? Mai pot fi nemulțumită?
Zilnic, senzorii mașinii îmi amintesc că în spate este un posibil obstacol dar eu știu că acolo Dumnezeu a sădit un mac. Uneori în viață, ceea ce ni se pare că este un obstacol poate să fie un dar; ceea ce ni se pare că ar putea fi un pericol ar putea fi o binecuvântare. Am mulțumit lui Dumnezeu că mă iubește atât de mult încât mi-a oferit zilnic flori proaspete, timp de două săptămâni. Nu te grăbi să smulgi ,,macul,, tău ci mulțumește lui Dumnezeu pentru el. Chiar dacă ,,senzorii,, semnalizează un pericol!

Articolul are caracter informativ și nu înlocuiește consultul unui specialist.