Comunicarea parinte copil

Scrisoare deschisa parintelui de adolescent

Dragul meu părinte de adolescent,
comunică cu copilul tău! Da, ești obosit, nimeni nu contestă asta, esti sătul de ceea ce a fost la serviciu peste zi, ai temerile tale, grijile tale, neputințele tale...
Fă-ți însă timp și discută cu el, află ce-i place, cu cine a vorbit la școală, fii interesat de ceea ce se mai poartă în materie de muzică! Vezi dacă a reușit să-si facă prieteni! Nu-l lua peste picior dacă îți spune ba că e prea gras, ba că e prea slab, ba că e prea scund, ba că e prea înalt...Fii deschis și află ce-l îngrijorează, ce mocnește în el...află-i fricile...află ce poate, ce știe să facă...
Nu-l întreba doar de note! Nu-l compara mereu cu al altuia...copiii nu sunt la fel!
Poate nu-ți va spune din prima...dar va știi că ești acolo pentru el, are nevoie să știe asta!
Ieșiți, beți un ceai împreună, savurați o prăjitură, cere-i părerea...
Evident că îl iubești și poate nu ți se pare necesar să o spui toată ziua, sus și tare dar are nevoie să o audă, sa simtă asta, sa vadă asta...
Poate îți va spune că e trist...că nu are prieteni, ca nu-i place școala, că-l supără colegii...poate îți va spune că e așa de trist că simte că nimic nu mai contează...
Te vei speria și e firesc să te sperii...dar măcar ai aflat și poți face ceva, poți cere ajutor specializat! Cerând ajutor, nu ești un părinte mai puțin bun sau un părinte mai puțin implicat! Din contră!
Ești un părinte responsabil. Ești un părinte care face tot ce ține de el pentru copilul lui dintr-un motiv simplu: iubirea...
Comunică. Observă. Îmbrățișează.
Nu te feri să ceri ajutor!

Articolul are caracter informativ și nu înlocuiește consultul unui specialist.